Ursula Irrgang

 

 

Anul 1992 a adus o schimbare majoră în viaţa mea. Am profesat independent şi cu succes aproape 20 de ani ca specialist în resurse umane şi, dintr-o dată, m-am trezit fără contracte, lipsită de angajamente.

Am fost obişnuită să mă descurc singură şi să-i învăţ pe alţii cum să conducă o afacere şi, prin urmare, eram surprinsă că acest mecanism înceta să mai funcţioneze în viaţa mea. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Teama existenţială m-a cuprins şi mi-a tulburat somnul. Simţeam instinctiv că mă îndreptam spre sfârşitul îndelungatei mele

cariere de consultanţă în domeniul resurselor umane şi că eram chemată

spre alte misiuni. Doar că… habar nu aveam încotro să mă îndrept.

Singura soluţie era să mă abandonez cu încredere divinului şi să mă

rog să mi se reveleze pasul următor al vieţii mele. Aceasta s-a şi întâmplat, şi anume, am întâlnit un nou partener de viaţă cu care am petrecut o perioadă de timp minunată, până la începutul anului 1994. Totuşi, relaţia şi fericirea noastră nu au fost de lungă durată, nu ne-a fost dat să rămânem împreună.

Trebuia să recunosc că se impunea să-mi continui singură drumul,

să-mi găsesc singură menirea, a cărei semnificaţie şi conţinut încă nici

nu le întrevedeam. A fost pentru amândoi o despărţire dureroasă, şi din nou mă aflam într-un moment de răscruce din viaţa mea. De fiecare dată când credeam că am intrat în normalitate viaţa mea se dădea din nou peste cap.

În acest timp am vândut casa pe care o construisem şi am renunţat la firma creată de mine. Eram nevoită să-mi caut un nou drum în viaţă care, de altfel, s-a conturat curând.

Prin graţia divină mi-a fost dat să întâlnesc un vechi coleg destudii care mi-a povestit despre Şirul lui Fibonacci, şi care mi-a explicat cum se poate folosi pentru calculul unor modele interesante. Dar la întrebarea mea “ce aş putea face cu ele?” a dat din umeri şi a spus că asta nu ştie nici el, doar că sunt frumoase. Aşa că am pus totul într-un sertar, deoparte; încă nu mi se dezvăluiseră secretele Şirului lui Fibonacci.

“Însă aşa cum ne poartă drumul, am întâlnit după scurt timp un Şaman – Inka, care m-a invitat să mă alătur unei excursii în Peru şi Bolivia. Ce să caut eu acolo? De fapt doream să merg în Tibet, însă şamanul spunea doar … “energia din Tibet o ai deja, ceea ce îţi lipseşte este energia din Peru şi Bolivia.”

Am înţeles mesajul şi  în jumătatea a doua a anului 1994, m-am alaturat şamanului şi am făcut trei excursii, în Peru, Bolivia şi la Lacul Titicacca. Aceste trei excursii mi-au schimbat viaţa total, cum nici nu-mi puteam imagina vreodată.

Aşa m-am retras aproape şapte ani şi m-am ocupat exclusiv cu Codul Fibonacci şi posibilitatea de a-l utiliza într-un mod practic în viaţa de zi cu zi.

În decursul anilor am descoperit pas cu pas, structura ordinii divine, calculând şi desenând mandale, folosind Codul  Fibonacci. Am descoperit că aceste mandale activează informaţia spirituală a ADN-ului, având ca urmare conştientizarea blocajelor de tot felul  şi dizolvarea lor. În felul acesta poate fi eliberată cunoaşterea interioară.

Munca cu mandalele m-a conectat cu ştiinţa  şi memoria interioară şi m-a susţinut la descoperirea adevărului meu spiritual.”