Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă  există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

        Termenul “platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

       Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor” Creaţiei.

        Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile. Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:  

  tetraedru          4 feţe, 6 muchii şi 4 colţuri;

  hexaedru (cub)  6 feţe, 12 muchii şi 8 colţuri;

  octaedru           8 feţe, 12 muchii şi 6 colţuri;

  dodecaedru       12 feţe, 30 muchii şi 20 colţuri;

  icosaedru          20 feţe, 30 muchii şi 12 colţuri.

În orice carte de matematicã veţi găsi că acest model are numărul minim de linii ce pot fi desenate pe o suprafaţă plană, pentru a defini forma în 3 dimensiuni numitã tor. Un tor se formeazã atunci când rotiţi modelul Genezei în jurul axei sale centrale, creând astfel o form  care arată ca o gogoaşă, doar că deschizătura din mijloc este infinit de mică. Un tor, este o formã unică, în sensul că aceasta se adună în el însuşi spre centrul său, sau se desface, atât spre interior, cât şi spre exterior. Nici o altă formă din natură nu poate face aceasta sau ceva asemănător. Un tor este prima formă care apare din tiparul Genezei şi este o formă absolut unică printre toate celelalte care există. Arthur Young este cel care a descoperit că această formă se compune din şapte regiuni, care se numesc “harta celor şapte culori”. Aproape orice carte de matematică prezintã torul şi menţionează această hartă a celor şapte culori.

Sunt şapte regiuni, care au toate aceeaşi mărime şi care acoperă complet suprafaţa tubului torului. Este exact ca în modelul Genezei, unde şase cercuri se rotesc în jurul celui de-al şaptelea, care este situat în centru şi din care porneşte toată suprafaţa. Este perfect, fără nici un defect.

Forma de tor guvernează numeroase aspecte ale vieţii noastre. De exemplu, inima omului are şapte muşchi care formează un tor şi el pompează în şapte regiuni, care se văd pe harta torului; întreaga cunoaştere se află în noi. Torul se află în jurul tuturor formelor de viaţă, a tuturor atomilor şi a tuturor corpurilor cereşti: planete, stele, galaxii, etc. Este forma primordială a existenţei. „La început a fost cuvântul”.