În străvechea Ţară a Făgăraşului, între oraşele Braşov şi Făgăraş, se află satul Şinca Veche. De aici şi-au tras rădăcinile spre lume Gheorghe Şincai - marele istoric şi filolog român, Nicolae Bălan - mitropolitul Ardealului, Ion Vulcan - cel care a publicat primele poezii ale lui Eminescu.

La aproape doi kilometri de această localitate ascunsă printre dealuri împădurite, într-o zonă cu numeroase vestigii arheologice, multe rămase nedezgropate, dăinuieşte un loc numit ,,Grota de la Şinca Veche” ascuns în mijlocul unei păduri în care creşte o vegetaţie abundentă.

Templul este considerat de localnicii din cele mai vechi timpuri drept un loc potrivit pentru rugăciune. Legenda spune că tot ce  îţi doreşti cu inima curată si cu credinţă, aflându-te sub turnul conic care comunică cu cerul, se împlineşte. Trebuie să te opreşti întâi la altarul mare pentru a-ţi cere iertare pentru greşelile vieţii, cu ochii spre cer, apoi să treci în încăperea alăturată, la altarul mic, unde te rogi la lumina lumânărilor, cu sufletul curat. Peretele altarului are inscripţionate un portret despre care se spune că este al Mântuitorului şi două simboluri care conferă unicitate acestui sălaş - o stea cu şase colţuri, hexagrama, cunoscută sub numele de Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon

Templul de la Şinca Veche este creaţia unei străvechi şi avansate civilizaţii de pe Pământ, fiind construit acum 6000 - 7000 de ani. Acesta nu e nici din lemn şi nici din piatră, semn că cei ce l-au construit cunoşteau proprietăţile gresiei. Nisipul fin din interiorul lăcaşului conţine cristale de cuarţ şi siliciu.

 Dealul de lângă Şinca Veche are o formă piramidală şi acel platou necesar formelor piramidale care permit captarea si emiterea de energii. La câţiva kilometri de drumul care duce spre templu se află un fel de amfiteatru acoperit cu iarbă şi arbuşti, un spaţiu cu un diametru de circa 20 de metri, înălţat cu câţiva metri deasupra reliefului înconjurător, aici existând un fel de terase ca în interiorul unei cetăţi sau aşezări fortificate.

Dincolo de orice controverse şi speculaţii, Templul de la Şinca Veche este un loc de reculegere ideal, de un mister şi o puritate cu totul aparte.

http://www.sincaveche.ro/ 

Data de 8 august 2008, este o data specială, deoarece Pământul traversează portalul 080808, primind un flux imens de energie Christică. În lanurile din Wiltshire au apărut desenele din fotografiile de mai sus.

Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor a fost înfiinţată şi este administrată de Asociaţia Kogayon, organizaţie neguvernamentală  de protecţie a mediului care a fost înfiinţată în anul 2004. Rezervaţia este situată pe teritoriul comunei Costeşti, lângă Drumul Naţional 67, Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu. Are o suprafaţă de 1,1ha şi a fost constituită ca rezervaţie geologică.

Termenul de “TROVANT” este specific literaturii române şi a fost introdus de naturalistul Gh. M. Murgoci în lucrarea “Terţiarul din Oltenia”, scrisă în 1907. 

Straniile formaţiuni sunt construite predominant din siliciu pietrificat şi stau răspândite prin vai şi dealuri. Ţăranii din zona le-au numit “pietrele care cresc”. Forma lor, asemanatoare unor tuberculi, se repetă de la dimensiunea de câţiva milimetri pâna la formaţiuni care ating 6-10 metri.

Geologii afirmă că ele ar fi rezultatul unor cimentări care s-au produs cu milioane de ani în urmă. Stranietatea acestor pietre rezidă în formele aproape identice pe care le au. În natură este aproape imposibil să găseşti două pietre care să semene perfect una cu cealaltă. Cele foarte mici sunt sfărâmicioase şi prezintă chiar nişte excrescente ce sugerează rădăcinile. Cele mari au un miez dintr-o rocă extrem de dură, în timp ce zona lor periferică păstrează caracterul nisipos. Dacă sunt tăiate, secţiunile seamănă cu un trunchi de copac, prezentând “inele” de dimensiuni şi culori particulare. O altă particularitate a locului este aceea că, în urma unei ploi nisipul ud începe să prezinte cam în 30-40 de minute mici elemente în formare, asemanatoare cu pietrele mari din preajmă, care te duc automat cu gândul la o “înmulţire” şi “creştere”. Ele au două forme de bază: sferică şi elipsoidală. Forma lor se poate complica atunci când se unesc într-un singur punct, obtinându-se aspectul cifrei opt. Cele mai frumoase pietre găsite în zonă sunt formate din mai multe elemente sferice.
Trovanţii ( concreţiunile grezoase ) sunt aglomerări punctuale de substanţă minerală, cu structură masivă sau concentrică, zonară, formate diagenetic prin creştere centrifugă.  În acest fel, prin structuri de cimentare selectivă şi difuzie, iau naştere trovanţii.

Pentru formare şi creştere trovanţii au două condiţii esenţiale de formare:
- existenţa unor sedimente nisipoase şi conservarea unei largi porozităţi în ciuda compactării normale cauzată de presiune;
- prezenţa concentraţiilor locale (cu distribuţie neuniformă) – “segregaţii” de minerale specifice de componenţi secundari dispersaţi în roca gazdă (fluide carbonatice în nisipuri).

Este o zonă superbă pe care vă invit să o vizitaţi.

Mandalele de lumină sunt modele geometrice de rezonanţă care crează o punte între lumile văzute şi cele nevăzute. Ele se regăsesc în întreaga creaţie, până la cel mai mic atom. Limbajul acestor geometrii sacre îl constituie lumina, din care totul s-a născut; iar lumina constituie informaţie. În marea invocaţie dăruită de marii maeştrii ai lumii se spune: “Din izvorul de lumină al gândului divin pogoară-se lumina în gândul omului, facă-se lumnină pe pământ.” Aceasta înseamnă că, originea a tot ceea ce există este lumina albă pură, din ea se revarsă gândurile creatiei pe raze de culorile curcubeului, în forma spiralei, pentru a se manifesta în lumea vizibilă. Pentru toate acestea, cosmosul are un limbaj propriu: numere, forme, culori şi sunete, fiecare cu frecvenţa sa unică în rezonanţă cu toate. Mandalele de lumină constituie limbajul supremei inteligenţe, de o extraordinară frumuseţe şi armonie. Ele sunt holograme.