Antica civilizaţie Assene ne+a lăsat învăţături ce datează de acum 6000 de ani. Ea ne învaţă că relaţiile noastre unul cu altul, cu Universul şi cu întâmpările şi evenimentele, oglindesc părţi ale psihicului nostru care au nevoie să fie curăţate. Vă invit să urmăriţi documentarul de mai jos.

Vizionare plăcută

videoplay?docid=7239169544268439911&hl=en

Unele dintre cele mai puternice tehnici de purificare sunt acelea care folosesc vibraţia sunetului care poate penetra orice substanţă şi poate produce schimburi energetice extrem de rapid. Funcţionează pentru că vibraţiile sunetului sparg bucăţile de energie stocate. Vibraţia unui clopot de bună calitate va dispersa nivele de energie stocată care nu pot fi mişcate altfel şi crează un cerc sacru de sunet care se va reverbera în atmosferă pentru o perioadă lungă de timp. Practica tradiţională de Crăciun a clopotelor care sună în biserică în momentul de dimineaţă al zilei este un exemplu de purificare a spaţiului la scară imensă. Clopotul tibetan este folosit pentru armonizarea energiilor yin şi yang, eliminarea energiilor dăunătoare şi mărirea nivelui de energie qi în zonele în care este folosit.  Pentru a produce un sunet special, clopotul este făcut din şapte metale diferiteŞ cositor, cupru, zinc, plumb, argint, aur. Fiecare metal corespunde unei planete şi produce o armonie diferită. Astel, cositorul reprezintă planeta Jupiter, cuprul Venus, zincul Mercur, fierul Marte, plumbul Saturn, argintul Luna - ultima sursă de energie yin - iar Soarele - ultima sursă de energie yang. Aurul şi argintul folosite împreună simbolizează armonia energiilor yin şi yang. Clopotul cu şapte metale are capacitatea de a atrage energia yang din cele zece direcţii spre el. În ritualul Feng Shui clopotele de purificare au mai multe beneficii: sporesc energia din spaţiul în care trăim, transformă energiile negative ăn energii pozitive, activează energiile elementului dintr-un colţ anume. Sunetul clopotelor determină o pace profundă, această senzaşie datorându-se sunetelor ultrasonice, care se prezintă sub forma unor valuri interne ce acţionează ca un masaj asupra psihicului uman determinând relaxare şi o stare de bine. Armonia de lungă durată eliberată de fiecare dată când sună clopotul determină energiile să devină, în mod instantaneu, mai uşoare. 

Filozofiile orientale ne vorbesc încă de acum 5000 de ani despre puterea gândului. Ele ne învaţă că, dacă mintea este sănătoasă, corpul fizic va fi şi el sănătos. Cu toţii ne amintim de celebrul dicton latin “Mens sana in corpore sano” - cu alte cuvinte, corpul fizic este asociat cu mintea. Autorul subliniază faptul că mintea este un labirint complex, care poate îngrăşa sau slăbi în funcţie de nevoile personale, de pasiunile, dorinţele sau frustările noastre. Citind cartea veţi afla despre modul în care mintea arhivează informaţiile, veţi învăţa să faceţi meditaţie în hotelul minţii voastre, veţi reevalua ceea ce ştiaţi despre calorii, veţi învăţa să trăiţi sănătos într-un corp sănătos. Această carte este unică prin subiectul pa care-l abordează şi reprezintă o provocare prin aspectul fascinant pe care îl evidenţiază şi prin crearea unei perspective care permite accesul la cunoaşterea interioară nativă. Este important să înţelegem ce consumăm, de ce consumăm, unde consumăm şi ce anume obţinem consumând mâncarea pe care o preferăm.

Postura

Stând aşezat în centrul unui zafu (pernă rotundă) cu picioarele încrucişate în lotus sau semi-lotus. Dacă vă este imposibil să staţi astfel, şi doar încrucişati picioarele fără a pune laba piciorului pe coapsa celuilalt picior, trebuie totuşi să apasaţi puternic solul cu genunchii. În pozitia lotus, labele picioarelor presează coapsele într-o zonă conţinând puncte de acupuctură importante, corespunzând ficatului, vezicii biliare şi rinichilor. Bazinul înclinat spre înainte până la nivelul celei de a cincea vertebre lombare, coloana vertebrală bine cambrată, spatele drept, împingeţi pământul cu genunchii şi cerul cu capul. Barbia retrasă şi odată cu ea ceafa redresată, abdomenul destins, nasul pe verticala ombilicului, sunteţi ca un arc întins având drept săgeata mintea. Odată aşezati, puneţi pumnii închişi (strângand degetul mare) pe coapse, lângă genunchi şi balansaţi cu spatele drept, la stanga şi la dreapta, de şapte sau opt ori, reducând puţin câte puţin amplitudinea până ce gasiţi linia de echilibru. Apoi salutaţi (gasho), adică uniţi mâinile în faţă, palmele împreunate la înalţimea umerilor, braţele îndoite rămânând orizontal. Nu mai rămâne decât să puneţi mâna stângă peste mâna dreaptă, palmele spre cer, lipite de abdomen degetele mari, în contact prin vârfurile lor, menţinute orizontale printr-o uşoară tensiune, nu formează nici munte, nici vale. Umerii coboară natural, retraşi spre înapoi. Vârful limbii atinge cerul gurii. Privirea cade la circa un metru în faţă. De fapt este îndreptată spre interior. Ochii, pe jumătate închişi, nu privesc la nimic – chiar dacă intuitiv, vedeţi totul !

Respiratia

Respiraţia joacă un rol primordial. Fiinţa vie respiră. La început este suflul. Respiraţia zen nu este comparabilă cu nici o alta. Ea urmăreşte în primul rând să stabilească un ritm lent, puternic şi natural. Dacă sunteţi concentraţi asupra unei expiraţii calme , lungi şi profunde cu atenţia fixată asupra posturii, inspiraţia va veni de la sine. Aerul este eliminat lent şi liniştit, deşi apăsarea cauzată de expiraţie coboară cu putere în abdomen. Se apasă asupra intestinelor, provocând astfel un masaj benefic, al organelor interne. Maeştrii compară suflul zen cu mugetul vacii sau cu strigatul bebeluşului ce plânge de cum s-a născut.

Atitudinea minţii

Respiraţia corectă nu se poate ivi decât dintr-o postură corecta . La fel, atitudinea minţii decurge în mod natural dintr-o profundă concentrare asupra posturii fizice şi a respiraţiei. Cel care respiră corect trăieste mult, intens, în pace. Practicarea suflului corect permite neutralizarea şocurilor nervoase, stăpânirea instinctelor şi pasiunilor, controlarea activităţii mentale. Circulaţia cerebrală este serios îmbunătăţită. Cortexul se odihneşte şi fluxul conştient al gândurilor este oprit, în timp ce sângele pătrunde în straturile profunde. Mai bine irigate, ele se trezesc dintr-un fel de somnolenţă şi activitatea lor conferă o impresie de bunăstare, de seninatate, de calm, asemanatoare somnului profund, dar totuşi în plină veghe. Sistemul nervos este destins, “creierul primitiv” în plină activitate. Sunteţi receptivi, atenţi în cel mai înalt grad cu fiecare dintre celulelele corpului. Gândiţi cu corpul în mod inconştient, toate dualitatile, toate contradicţiile sunt depăşite, fără a pierde energie. Popoarele aşa zis primitive şi-au păstrat creierul “profund” foarte activ. Dezvoltând tipul nostru de civilizaţie, noi am educat intelectul, i-am mărit complexitatea, l-am ascuţit şi am pierdut forţa, intuiţia, înţelepciunea asociate ‘miezului intern’ al creierului. Iată de ce zenul este o comoară nepreţuită pentru omul de azi, cel puţin pentru cel care are ochi să vadă şi urechi să audă. Practicând regulat zazen, el are şansa de a deveni un om nou prin întoarcerea la originea vieţii. El poate accede la condiţia normală a corpului şi a minţii (care sunt una) prin înţelegerea existenţei de la rădăcinile ei. Asezaţi în zazen lasaţi imaginile, gândurile, formaţiunile mentale izvorate din inconştient să treacă precum norii pe cer – fără să va opuneţi lor, fără să le prindeţi. Precum umbrele în faţa unei oglinzi, emanaţiile subconştientului trec, apar din nou şi se risipesc. Şi ajungeţi la inconştientul profund, fără gând, dincolo de toată gândirea (hishiryo) adevarata puritate. Zenul este foarte simplu şi în acelaşi timp, foarte greu de înţeles. Este o problemă de efort şi repetiţie – precum viaţa. Numai aşezaţi, fără scop şi spirit de profit, dacă postura, respiraţia şi atitudinea minţii voastre sunt în armonie, înţelegeţi zenul adevărat, pătrundeţi natura lui Buddha.

Zenul este transmisia exactă a practicii zazen. Este practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi mintea unificate, abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare ori de profit personal, detaşat de complicaţiile minţii egoiste. Este postura în care “trezitul” Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Maestrul Deshimaru o numea “Întoarcerea la condiţia normală, originară, universală a corpului şi a minţii”.

Zazenul se adresează deci tuturor, fără deosebire de vârstă, sex sau inteligenţă. Practicat cu regularitate, urmând învăţătura maeştrilor autentici ai transmisiei, el conduce la transformarea radicală a viziunii noastre asupra lumii şi aduce fericirea profundă în viaţa cotidiană. Mintea noastră îngustă, egoistă şi complicată se deschide negreşit înţelepciunii celei mai înalte - înţelepciunea trezirii - iar spiritul compasiunii universale creşte în noi, inconştient, natural, automat. Kodo Sawaki spunea: “Lasaţi zazenul să facă zazen!”.

Zenul nu este filozofie, nu este psihologie, nu este doctrină. El este dincolo de filozofii, de concepte, de forme. Esenţa zenului nu se exprimă prin cuvinte.

“Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu va mai înseta în veci, căci se va face în el izvor de apă curgătoare, pentru viaţa veşnică.” Scrise pe o stâncă, cuvintele Evangheliei te întâmpină de departe, de lângă izvorul cel răcoros, învelit în tăcerea padurii de fagi şi de brazi, nu departe de mânăstire: izvorul părintelui Arsenie Boca. Te închini, bei din apa sfinţită prin anii 40 de prezenţa şi harul părintelui şi te aşezi la masa clădită aici pentru pelerinii osteniţi de drum; şi poate şi de viaţă.

La izvor se ajunge de la Academia Sâmbăta urmând drumul forestier spre Viştişoara pe marginea pădurii. Peisajul este deosebit, apa are propietăţi tămăduitoare şi liniştea sufletească răsplăteşte osteneala turistului.

Părintele Arsenie Boca, marele duhovnic al neamului românesc este cel care a rămas în conştiinţa foarte multor creştini ca un om cu viaţa sfântă.

Mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop este loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi care vin nu numai din Ardealul care-l iubeşte nespus de mult pe Părinte ci şi din cele mai îndepărtate colţuri din ţară.

Părintele Arsenie Boca s-a născut în localitatea Vata de sus, în judeţul Hunedoara la data de 29 septebrie 1910, fiind botezat cu numele Zian. În anul 1929 se înscrie la Institutul Teologic Sibiu. În anul 1939 termină Academia de Arte Frumoase şi intră în obştea Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Pe data de 3 mai 1940 este tuns în monahism şi primeşte numele de Arsenie. În anul 1942 este hitotonit preot şi stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. În anul 1943, la izvorul văii Sâmbăta terasează stânca şi în interiorul ei scobeşte o deschizătură cu intenţia de a realiza o chilie. În anul 1948 Mitropolitul Nicolae Balan îl aduce personal la Mânăstirea Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca. În anul 1950, activitatea de stareş la Mânăstirea Prislop se încheie, acesta devenind mânăstire de maici. În acest aşezământ Parintele Arsenie şi-a avut chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul 1989. La data de 28 noiembrie 1989 trece în nefiinţă şi este înmormântat la Mânăstirea Prislop.

www.you-tube.ro/izvorul-parintelui-arsenie-boca-v44033.html

În hawaiiană, huna se traduce prin “secret”, iar kahuna prin “păstrator al secretului”, “expert”, “magistru”. Dacă vreţi, kahuna reprezintă echivalentul meşterului în sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artă sau meştesug avea proprii săi kahuna. Termenul a devenit însă cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abundă în descrierea puterilor acestor kahuna, capabili să realizeze vindecări miraculoase, să influenţeze vremea, să meargă pe cărbuni încinşi, să-şi atragă prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial în 1983 de către autorităţi drept “o comoară vie a Hawaii-ului”. Ea a înfiinţat “Foundation of I”, o organizaţie nonprofit menită să răspândească filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, înainte ca acestea să se piardă. Metoda tradiţională învăţată de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartă denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a îndrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”. Metoda este extraordinar de simplă, atât de simplă încât mintea noastră, fascinată de complex şi maestră în a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altă parte, în ciuda simplităţii ei, metoda are la bază principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi în spiritul respectului pentru “raţional” şi “ştiinţific”. Lumea este o reflectare a gândurilor noastre.
Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau că noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre.
În cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se întamplă în interiorul nostru. Dacă ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutăm cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.

• Daca o persoană ne agresează, este util să ne amintim că ceilalţi sunt o oglindă pentru noi şi că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecţia în exterior a propriei noastre agresivităţi refulate.
• Dacă şeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înşine gândim în sinea noastră despre noi.
• Dacă ne îmbolnăvim, este bine de ştiut că, pentru kahuna, trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.

“Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată”, declară cu umor dr. Len. “Te pot omorî, asta-i tot.” În viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grădini, iar
gândurile asemeni unor seminţe. Ele încolţesc şi dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat. Vestea bună este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate lucrând asupra ta. Nu este nevoie să cauţi răspunsuri sau ajutor în afara ta. Şi nimeni nu îţi poate oferi informaţii mai relevante decât cele pe care le poţi obţine singur căutând în tine însuţi, susţine Morrnah Simeona. Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă. Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiinţă la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de conştiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa noastră, pentru tot ce se întâmplă în jurul nostru.
Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii. Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se întâmplă în viaţa noastră? “Înseamnă să accepţi faptul că tu însuţi, nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăieşti”, afirmă dr. Len, conştient că declaraţia să poate fi şocantă sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

Cea mai mare parte a  oraşelor antice au fost descoperite în ultimii 130de ani, majoritatea chiar foarte recent. Pe parcursul săpăturilor arheologice s-au extras din adâncime mii de tăbliţe cilindrice din argilă, care conţin mărturia în detaliu a mii de ani de istorie a Sumerului şi a întregului Pământ. Scrierea Sumerului este numită cuneiformă. Mulţi cunoscători ai scrierii cuneiforme pe măsură ce traduceau aceste lucrări, schimbau viziunea noastrã asupra lumii, asupra aceea ce credem a fi adevãrul, tot aşa precum cercetarea lui John Anthony West în legătură cu Sfinxul influenţeazã întreaga gândire modernă asupra istoriei umane. Arhivele sumeriene sunt cele mai vechi înregistrări scrise, cunoscute, de pe planetă, de 5.800 de ani vechime, dar descriu evenimente care au avut loc cu milioane de ani în urmă. Chiar descriu amănunţit lucruri întâmplate cu peste 450.000 de ani în urmã. Ceea ce se cunoaşte în prezent (fie că ne raportăm la cunoaşterea ştiinţificã, fie la învăţăturile lui Thoth), este că rasa umană este veche de aproximativ 200.000 de ani.

Noi suntem aici de aproximativ 200.000 de ani, dar au existat forme de civilizaţie pe Pământ mult timp înaintea acestui ciclu cunoscut de noi, şi mult timp înainte de Nefilimi. Aceştia erau mult mai avansaţi decât Nefilimii sau decât orice am cunoscut noi de atunci încoace. Au dispãrut fără a lăsa nici o urmă. Acesta este trecutul planetei noastre. Într-un fel, aceasta constituie o parte din ceea ce suntem noi astăzi. În fiecare din noi există o componentă care păstrează memorate aceste informaţii. În mod uzual, noi acordăm mai multă credibilitate celor mai vechi mărturii

legate de un anumit eveniment istoric, deoarece considerăm că acestea se află în legătura temporală cea mai strânsă cu acesta, decât unui scrib care reproduce ulterior istorisirea, fiind disociat de evenimentul propriu-zis. Scrierile cuneiforme sunt mărturiile cele mai vechi de care dispunem, exceptând poate limbajul geometriei sacre care precede hieroglifica egipteană. Vechii sumerieni ne povestesc despre o istorie dificil de crezut, deoarece suntem puternic ancoraţi în convingerile noastre actuale că ceea ce ştim despre trecut este corect. Poveştile sunt atât de

incredibile, încât până şi specialiştilor le este dificil sã le accepte, chiar dacă înţeleg că acesta nu poate fi decât adevãrul. Aceasta este cea mai veche sursă de informaţii! Dacă informaţiile nu ar fi fost atât de incredibile, de mult timp am fi acceptat aceste fapte la adevărata lor valoare, tocmai deoarece provin dintr-o sursă incontestabilă, atât de veche.

Cum vă explicaţi că ei aveau cunoştinţe atât de vaste legate de natura care, din punctul nostru de vedere istoric, ar fi fost imposibil să fie cunoscute în acele vremuri? Să luăm spre exemplu cunoştinţele Dogonilor despre sistemele planetare privite din spaţiu, dar şi ale sumerienilor. Sumerienii, cea mai veche cultură cunoscută a lumii, manifestată cu 3.800 de ani înainte de Cristos, ştiau exact cum arată sistemul nostru solar privit din spaţiu. Aveau cunoştinţe vaste despre toate planetele din cosmos. La fel ca în desenele Dogonilor descoperite pe pereţii

peşterilor, sumerienii reprezentau dimensiunile relative ale diverselor planete şi le descriau în detaliu– cum arată, apa de pe suprafaţa lor, culoarea norilor -, ca şi cum s-ar deplasa efectiv printre ele în spaţiu. Aceste experienţe erau descrise cu 3.800 de ani înainte de Cristos. Sumerienii erau familiarizaţi cu fenomenul precesiei echinocţiale încă de la începuturile civilizaţiei lor. Ei ştiau că Pământul prezintă o înclinaţie cu 23° a axei faţă de planul orbitei sale în jurul Soarelui şi că execută un ciclu complet de rotaţie în aproximativ 25,920 de ani. Aceasta este, desigur, o mare încercare de înţelegere pentru un istoric, mai ales dacă are înclinaţii ştiinţifice şi a învăţat că este nevoie de 2160 de ani de observaţie neîntreruptă a cerului nopţii, ca să afli că la acest interval de timp Pãmântul îşi schimbă înclinarea în mişcarea sa de revoluţie.

Există pe deasupra tuturor o filozofie eternă universală, ale cărei principii pure viciază cu cât se depărtează de sursă în mijlocul pasiunilor umane. Însă principiul rămâne pur cu tot lutul care îl acoperă şi îl împovărează. Înţelepţii îl pot regăsi peste tot şi mereu identic cu el însuşi, sub numeroase forme. De acest principiu neschimbabil se ocupă Kzbalin. El este chiar izvorul întregii filozofii hermetice.

Vocea Stăpânului Stăpânilor, primul faraon al Egiptului, a lui Hermes Trimegistul, profera odata în plus secretul Eternei Înţelepciuni care a răsunat într-o sută de secole. Legile supreme care prezidează la manifestarea lumilor şi a noastră, sunt expuse cu cea mai amre simplitate. Legile vieţii sunt mai importante decât materia vieţii, pentru că noi cunoscând pe primele, dominăm secunda.

Kybalion ne învaţă: „ sub paşii Maestrului, urechile celor pregătiţi să înţeleagă doctrina au să se deschidă mari…”, sau „ când urechile elevului sunt gata să înţeleagă, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune”.

Principiile adevărului sunt în număr de şapte. Acela care le cunoaşte şi le înţelege, posedă cheia magică care va deschide toate porţile Templului. Cele şapte principii hermetice pe care se bazează întreaga filozofie hermetică, sunt:

LEGEA MENTALISMULUI – totul este Spirit; Universul este mental;

LEGEA CORESPONDENŢEI – tot ceea ce compune Universul se regăseşte în toate componentele sale; ceea ce este sus este ca şi ceea ce este şi jos şi invers;

LEGEA VIBRAŢIEI – nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează;

LEGEA POLARITĂŢII – orice lucru are doi poli; totul are două extreme; unde este binele este şi răul;

LEGEA RITMULUI – totul se scurge înăuntru sau în afară; oscilaţia la dreapta este asemănătoare cu oscilaţia la stânga; ritmul este constant;

LEGEA CAUZEI ŞI EFECTULUI (KARMA) – orice Cauză are Efectul său; orice Efect are Cauza sa;

LEGEA GENULUI – totul are principiile sale – masculin şi feminin;

 1. Pământul este Mama noastră; ai grijă de El;

 2. Onorează toate relaţiile;

 3. Deschide inima şi sufletul către Marele Spirit;

 4. Toată viaţa este sacră; tratează orice fiinţă cu respect;

 5. Ia de la Pământ ce este necesar şi nimic altceva;

 6. Fă tot ce trebuie pentru binele tuturor;

 7. Mulţumeşte în permanenţă Marelui Spirit;

 8. Spune adevărul şi numai de bine despre alţii;

 9. Urmează ritmul naturii; trezeşte-te şi culcă-te odată cu Soarele;

10. Bucură-te de călătoria vieţii, dar nu lăsa urme.